Definita cuvantului exil
EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu exil
IMUÁBIL, -Ă adj. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil. (< fr. immuable) Vezi definitia »
TRANSPLANTÁBIL, -Ă, transplantabili, -e, adj. (Med.; despre organe, țesuturi etc.) Care poate fi transplantat. – Din fr. transplantable. Vezi definitia »
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible]. Vezi definitia »
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Ne- + rambursabil. Vezi definitia »
MISTIFICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi mistificat. [Cf. fr. mystifiable]. Vezi definitia »