Definita cuvantului expectativă
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu expectativă
gogleáză, gogléze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase. Vezi definitia »
potánță (potánțe), s. f. – (Trans.) Poznă, năzbîtie. Probabil deformare a lui boanță. Vezi definitia »
DUBEÁLĂ, dubeli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi; (concr.) argăseală. [Var.: dubálă s. f.] – Dubi + suf. -eală. Vezi definitia »
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. (Pop.) Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »
cúcă3, cúci, s.f. (înv.) 1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene de struț, pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. 2. autoritate supremă, stăpânire domnească. Vezi definitia »