păscuí², păscui, vb. IV (reg.) a presimți (ceva rău); (unip.) a face să presimtă, a pândi. Vezi definitia »

paștealuí vb. IV (reg.) a înjura de paști; a paști, a păștui. Vezi definitia »

pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a dușmăni; a invidia. Vezi definitia »

hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov. Vezi definitia »

PERDELUÍ, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într-o perdea (1). – Perdea + suf. -ălui. Vezi definitia »