BALAMÍȘ s. n. (Reg., în expr.) Balamiș-balmuș = balmoș. Vezi definitia »

BAIA DE CRIȘ, com. în jud. Hunedoara, pe Crișu Alb; 3.556 loc. (1991). Expl. de cărbune brun (Țebea, Lunca Moților) și min. auro-argentifere (Căraci). Centru pomicol. Stație de c. f. În satul Căraci, biserică de lemn (sec. 17). Vezi definitia »

MĂNUNCHEÁȘ, mănuncheși, s. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele sau fânul. – Din mănunchi + suf. -aș. Vezi definitia »

văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »

DIJMÁȘ, dijmași, s. m. Țăran iobag obligat să plătească dijmă. – Dijmă + suf. -aș. Vezi definitia »