HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură. Vezi definitia »

ZLOÁBĂ, zloábe, s. f. (Înv.) Răutate, faptă rea. (din sl. zloba) Vezi definitia »

PLASTÍDĂ, plastide, s. f. Constituent celular caracteristic plantelor superioare, cu rol important în procesele biochimice și de sinteză. – Din fr. plastide. Vezi definitia »

TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor alfabetului și al altor semne așezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur]. Vezi definitia »

CÍNTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). [Acc. și: cintéză. – Var.: (reg.) cíntiță s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »