Definita cuvantului mătase
MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mătase
dirése s.n. pl. (înv.) acte de cancelarie domnească emise în Țările Române. Vezi definitia »
se intelege totalitatea factorilor ereditari(genelor)continuti in organism. Vezi definitia »
țése (-s, sút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic). Vezi definitia »
STEEPLE-CHASE s.n. Cursă hipică cu obstacole naturale și artificiale. [Pron. stipl-ceis. / < engl. , fr., it. steeple-chase]. Vezi definitia »
PLUVIÓSE s.f. (Ist.) A cincea lună din calendarul republican francez (20 ianuarie – 19 februarie). [Pron. -vi-oz. / < fr. pluviôse]. Vezi definitia »