Definita cuvantului mătăcină
MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mătăcină
SÓLĂ1, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. Vezi definitia »
ANELÍDĂ s.f. v. anelide. Vezi definitia »
CRISOFENÍNĂ s.f. Colorant galben, rezistent la lumină și la alcalii. [< fr. chrysophénine]. Vezi definitia »
DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut]. Vezi definitia »
CAPÉLĂ3, capele, s. f. Grup de coriști. ♦ Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – Din it. cappella, germ. Kapelle. Vezi definitia »