TERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă]. Vezi definitia »

LIMBÍSTICĂ s. f. (Înv.) Lingvistică. – Limbă + suf. -istică (după fr. linguistique). Vezi definitia »

napravólă s.f. (reg.) ierburi. Vezi definitia »

SCÚZĂ s. f. 1. explicație adusă pentru a motiva și a face să fie iertată o greșeală, o vină: dezvinovățire, justificare. 2. exprimare a regretului pentru o greșeală făcută. ◊ a cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greșeală săvârșită; a cere iertare. (< it. scusa, fr. excuse) Vezi definitia »

SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s. f. (Fam.) Bătaie, păruială, scărmănătură; ceartă. – Scărmăna + suf. -eală. Vezi definitia »