RETIÁR s.m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său, înarmat cu platoșă. [Pron. -ti-ar. / < lat. retiarius]. Vezi definitia »

cotár¹, cotáre, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) ușile prin care ies oile din strungă la muls. Vezi definitia »

MONOCARPELÁR, -Ă, monocarpelari, -e, adj. (Bot.; despre flori) Care are gineceul format dintr-o singură carpelă. – Din fr. monocarpellaire. Vezi definitia »

HEPÁR s.n. (Anat.) Ficat. ♦ Extract de ficat, cu acțiune de stimulare a hematopoiezei și de regenerare a celulei hepatice. [Nume comercial, cf. gr. hepar – ficat]. Vezi definitia »

TUBULÁR, -Ă, tubulari, -e, adj. Care este în formă de tub. ♦ Care este prevăzut cu tuburi. – Din fr. tubulaire. Vezi definitia »