TIVITÚRĂ, tivituri, s. f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar. – Tivi + suf. -tură. Vezi definitia »

pișátă adj. (reg.; în sintagmă) lână pișată = lână tunsă de pe coada oilor. Vezi definitia »

MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte) Vezi definitia »

NÚRSĂ s.f. (Anglicism) Femeie angajată într-o familie ca îngrijitoare la copiii sugaci; dădacă. [< engl., fr. nurse]. Vezi definitia »

GÚRNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney. Vezi definitia »