Definita cuvantului lăuda
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: -lă-u-] – Din lat. laudare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lăuda
abundá (-d, -át), vb. – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puțin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez. Der. abundent, adj.; abundență, s. f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță. Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile fr. -ant și -ent: fr. abondant > abundent și fr. contondant > contundent, ca și fr. pénitent > penitent. Vezi definitia »
SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare. Vezi definitia »
părdá, pard, vb. I refl. (înv.) a se apăra. Vezi definitia »
COPOSEDÁ vb. I. tr. (Jur.) A poseda în comun un lucru. [Cf. fr. coposséder]. Vezi definitia »
FEZANDÁ vb. I. tr. a da vânatului, păstrându-l în anumite condiții un timp, o aromă specială (de fazan). II. refl. (despre carnea de vânat) a căpăta un anumit gust (în urma fezandării). (< fr. faisander) Vezi definitia »