Definita cuvantului măturător
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măturător
a da cosor expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Din bârfi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
FRUGIVÓR, -Ă adj., s. m. f. (animal) care se hrănește cu fructe; carpofag, fructivor. (< fr. frugivore) Vezi definitia »
prenoitór, prenoitoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care prenoiește, înnoiește, preschimbă, reia, repetă. Vezi definitia »
PIROFÓR s.m. 1. Substanță care ia foc când se află în contact cu aerul; corp care se aprinde ușor prin frecare. 2. Gen de insecte coleoptere, care emit lumină fosforescentă. [< fr. pyrophore, cf. gr. pyr – foc, phoros – care poartă]. Vezi definitia »