șenilă, șenile s. f. 1. (la încălțăminte) talpă foarte groasă. 2. (prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă. Vezi definitia »

HIDROCHINÓNĂ s. f. substanță organică cristalină, obținută prin reducerea chinonei, revelator fotografic, în medicină și în unele sinteze organice. (< fr. hydroquinone) Vezi definitia »

óbligă (înv.) (o-bli-) s. f., g.-d. art. óbligii; pl. óbligi Vezi definitia »

TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință. Vezi definitia »

subvátră, subvétre, s.f. (reg.) cotlon (la vatra țărănească) sau firidă făcută alături de vatră pentru lemnele de foc; spațiu dintre sobă și perete pe care se stă, se doarme etc. Vezi definitia »