VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris) Vezi definitia »

UNIFILÁR, -Ă adj. Cu un singur fir. [Cf. fr. unifilaire]. Vezi definitia »

OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius. Vezi definitia »

VETEROTESTAMENTAR adj. Ceea ce aparține Vechiului Testament (ex. profeții veterotestamentari). (‹ lat. vetero „a face să se învechească”) Vezi definitia »

sinaxár (-re), s. n. – Versiune abreviată a vieților sfinților. Mgr. συναξάριον (Murnu 51; cf. Vasmer, Gr., 132). Sec. XVII. Vezi definitia »