AMFIBIÉNI s. m. pl. clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni. (< fr. amphibiens) Vezi definitia »

BOMPIANI, Enrico (1899-1975), matematician italian. Prof. univ. la Roma. Lucrări de geometrie diferențială. M. de Onoare al Acad. Române (1936). Vezi definitia »

părcăní, părcănésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.; despre un loc, un teritoriu, un obiectiv militar) a întări cu un parcan (fortificație). 2. a construi, a face. 3. (înv.) a înrăma, a încadra. Vezi definitia »

TELEOSTEÉNI s. m. pl. subclasă de pești cu coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada heterocercă: crapul. (< fr. téléostéens) Vezi definitia »

sprijiní (-n, -ít), vb. – 1. A propti, a rezema. 2. A susține, a asigura. – 3. A se baza, a se întemeia, a se bizui. – 4. A ajuta, a ocroti, a proteja. – 5. A opri, a para, a împiedica, a jena. – 6. (Refl.) A se apăra, a se proteja. – Var. (s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută. Suf. -ni indică de obicei formații expresive. Legătura cu sl. spręšti „a reuni”, participiul sŭpreženŭ (Candrea) nu este certă; chiar și mai puțin der. de la opri (Cihac, II, 229) sau de la prăjină (Pușcariu, Dacor., I, 241-3). Poate de la spre jur › *sprejuri „a înconjura” › sprejuni. Der. sprijin (var. Trans. sprijoană), s. n. (susținere; reazem, stîlp); sprijineală, s. f. (susținere; ajutor, protecție); sprijiniș, s. n. (înv., susținător); sprijinitor, adj. (care sprijină; protector). Vezi definitia »