Definita cuvantului mânătură
MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânătură
MICROCARIÉRĂ s. f. carieră1 de mici proporții. (< micro1- + carieră) Vezi definitia »
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă. Vezi definitia »
MINIFÚSTĂ s.f. Minijupă, minigonă. [Et. incertă]. Vezi definitia »
ȚIGĂNCÚȘĂ, țigăncușe, s. f. Diminutiv al lui țigancă; țigăncuță. – Țigancă + suf. -ușă. Vezi definitia »
nioárță, nioárțe, s.f. (reg.) gușă, nioalfă. Vezi definitia »