Definita cuvantului mânătură
MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânătură
SFORIȘOÁRĂ, sforișoare, s. f. Sforicică. – Sfoară + suf. -ișoară. Vezi definitia »
PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (Înv., reg. și fam.) Faptul de a probozi. – Probozi + suf. -eală. Vezi definitia »
puhăgiálă s.f. (reg.) vână aflată în partea inferioară a burții calului. Vezi definitia »
pletișoáră, pletișoáre, s.f. (reg.) peștișor de râu, denumit și „boarcă”. Vezi definitia »
mămăligă, mămăligi s. f. 1. v. mălai-mare. 2. semnul începătorului (pe parbrizul automobilului). Vezi definitia »