Definita cuvantului mânătură
MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânătură
PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
CHINIDÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în tratamentul aritmiilor cardiace. [< fr. quinidine]. Vezi definitia »
hoárcă s.f. (reg.) v. hoáncă. Vezi definitia »
suplinínță, suplinínțe, s.f. (înv.) 1. funcția suplinitorului; suplinire. 2. loc de suplinit; post vacant. Vezi definitia »
DÁBULĂ, dabule, s. f. (Reg.) Dabilă2. Vezi definitia »