CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka. Vezi definitia »

FRANC² s. n. portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul. (< fr. franc) Vezi definitia »

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) și melodia după care se execută. 2. (Înv.) Înrolare în armată, recrutare (în timpul căreia se executa dansul de mai sus). – Germ. Werbung. Vezi definitia »

FRANC s.m. Unitate monetară în Franța, Elveția, Belgia etc. [< fr. franc]. Vezi definitia »

cioflînc (-curi), S. n. – Cîrlig. Germ. Schiebling, prin intermediul pronunțării săs. Schivlänk (Drăganu, Dacor., III, 707). Mag. csafling ar putea proveni din rom. După Iordan, BF, II, 172, este vorba de o creație expresivă, identificînd-o cu cuvîntul următor. Vezi definitia »