Definita cuvantului ocurent
OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocurent
vagón-restauránt (-ta-u-) s. n., pl. vagoáne-restauránt Vezi definitia »
restringént1 adj. m., pl. restringénți; f. restringéntă, pl. restringénte Vezi definitia »
COMANDÁNT s.m. Cel care deține comanda (unei unități militare, a unei expediții, a unei nave etc.) [Cf. fr. commandant, it. comandante]. Vezi definitia »
FÓRINT s.m. Unitate monetară în Ungaria. [< mag. forint, cf. it. forint]. Vezi definitia »
DEZNODĂMÂNT s.n. Sfârșit; dezlegare, soluție. ♦ Parte finală care soluționează intriga unei acțiuni dramatice, a unei narațiuni. [< deznoda, după fr. dénouement]. Vezi definitia »