MONASTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc. Vezi definitia »

ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. Vezi definitia »

CÂRCIOGĂRÉSC, -EÁSCĂ, cârciogărești, adj. (Reg.) Care ține de cârciogar, al cârciogarului, specific cârciogarului. – Cârciogar + suf. -esc. Vezi definitia »

MUTÉSC, -EÁSCĂ, mutești, adj. (Rar) Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. [Var.: muțésc, -eáscă adj.] – Mut + suf. -esc. Vezi definitia »

PLEOSC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. Cf. sl. pleskŭ. Vezi definitia »