Definita cuvantului orbeț
ORBÉȚ, ORBEÁȚĂ, orbeți, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbéte s. m.] – Orb + suf. -eț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbeț
CIOBULÉȚ, ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob. – Ciob + suf. -uleț. Vezi definitia »
sulughíț, sulughíțuri, s.n. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »
ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța]. Vezi definitia »
SUPRAPRÉȚ s. n. preț mai mare decât cel oficial; preț de speculă. (< supra1- + preț) Vezi definitia »
SOMNULÉȚ2 s. n. Somnișor2. – Somn2 + suf. -uleț. Vezi definitia »