Definita cuvantului orbire
ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbire
văcăroizare s. f. sg. (pub., peior.) stagnarea sau încetinirea ritmului reformei în economia românească în timpul Guvernului Văcăroiu. Vezi definitia »
ÎNFUNDÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înfunda; astupare, înfundat1; astupat1. – V. înfunda. Vezi definitia »
HIPOFIZÁRE s. f. metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. (< hipofiză) Vezi definitia »
AMNISTIÉRE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei. [Pr.: -ti-e-] – V. amnistia. Vezi definitia »
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia; sufocare. [Pr.: -xi-e-] Vezi definitia »