TROHÁIC, -Ă, trohaici, -ce, adj. Compus format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificație a cărui structură are la bază troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaïque. Vezi definitia »

TEMATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la tematologie. [< fr. thématologique]. Vezi definitia »

METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique. Vezi definitia »

SÓTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. – Din rus. sotnik. Vezi definitia »

APOTROPÁIC, -Ă adj. Referitor la superstiția apărării împotriva duhurilor rele. [Pron. -pa-ic. / < fr. apotropaïque]. Vezi definitia »