Definita cuvantului ornic
ÓRNIC, ornice, s. n. (Înv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendulă. – Oră + suf. -nic sau refăcut din [ceas]ornic.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ornic
sălíc, sălíce și sălícuri, s.n. (reg.) 1. sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2. țoi de rachiu. 3. măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru. Vezi definitia »
PRECLÁSIC, -Ă adj., s. m. f. (scriitor) din perioada premergătoare clasicismului. (< fr. préclassique) Vezi definitia »
ELECTROTÍPIC, -Ă adj. referitor la electrotipie; executat prin electrotipie. (< fr. électrotypique) Vezi definitia »
SINALAGMÁTIC, -Ă adj. (despre contracte) care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. (< fr. synallagmatique) Vezi definitia »
ARHIVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la arhivistică. II. s. f. știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul și organizarea sistematică a arhivelor. (< fr. archivistique) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z