ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar. Vezi definitia »

MĂRÁR s. m. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze filiforme și cu flori galbene, întrebuințată drept condiment (Anethum graveolens). ◊ Expr. A se băga în vorbă ca mărarul în ciorbă sau (rar) a se amesteca ca mărarul în bucate = a participa nepoftit la o discuție. – Cf. alb. mëraj, ngr. márathron. Vezi definitia »

cocár (-ri), s. m. – Penis, membru viril. Țig. kokar (Graur 141; Juilland 163). Vezi definitia »

PERMINVÁR s.n. Aliaj de nichel și cobalt (eventual și molibden) cu permeabilitate magnetică mare, întrebuințat în industria electrotehnică. [Nume comercial]. Vezi definitia »

fălcár, fălcáre, s.n. (reg.) parte a frânelor la cai. Vezi definitia »