ULTRAMICROCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu reacțiile chimice dintre cantități de substanță de ordinul milionimii de gram. [Gen. -iei. / < fr. ultramicrochimie]. Vezi definitia »

STROBOSCOPÍE s.f. Metodă de cercetare a mișcărilor periodice, constând în observarea lor la intervale de timp regulate. [Gen. -iei. / < fr. stroboscopie]. Vezi definitia »

pristeríe, pristeríi, s.f. (reg.) împărtășanie. Vezi definitia »

PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis. Vezi definitia »

NEUROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază structura, fiziologia și patologia sistemului nervos. (< fr. neurologie) Vezi definitia »