ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme. Vezi definitia »

TRITEÍSM s. n. doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. (< fr. trithéisme) Vezi definitia »

IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme]. Vezi definitia »

BARBITURÍSM s. n. intoxicație cu barbiturice. (< fr. barbiturisme) Vezi definitia »

SOCIÁL-DEMOCRATÍSM s. n. Ideologia și tactica social-democrației. [Pr.: ci-al] – Social-democrat + suf. -ism. Vezi definitia »