GÍGEA adj. invar. (Fam.; în limbajul copiilor) Frumos, drăguț. – Din tc. cici. Vezi definitia »

dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s.f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s.f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere). Vezi definitia »

furceá s.f. (reg.) 1. furcă mică. 2. furca sau piscul carului. Vezi definitia »

óptâșpelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optâșpea) Vezi definitia »

Actiunea de a porni de la un punct si de a merge pe un rationament intr-o directie care conduce catre descoperiri neasteptate, nescontate, adesea mult superioare informatiilor cautate initial, si care devin la rindul lor puncte de plecare catre noi cautari. Caracterul uzual al navigarii pe net este acela de a uzita fara limite de serendipitate. Vezi definitia »