SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. Încrețit², zbârcit (ca o smochină). – V. smochini. Vezi definitia »

CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. Vezi definitia »

LUDDÍT, -Ă, luddiți, -te, s. m. și f., adj. (Adept) al luddismului. – Din fr. luddite. Vezi definitia »

PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi. Vezi definitia »

poloștít, -ă, adj. (reg.; despre terenuri) care este îngrășat cu gunoiul lăsat de oi. Vezi definitia »