DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium. Vezi definitia »

RUJÁR, rujari, s. m. Lucrător în port specializat în rujare. – Din rujare (derivat regresiv). Vezi definitia »

jeceár, jeceári, s.m. (înv.) zețar. Vezi definitia »

PLEȘCÁR, pleșcari, s. m. (Fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleșcaș (2). – Pleașcă + suf. -ar. Vezi definitia »

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Privitor la bacili, cu bacili; în formă de bacil. ♦ (Despre o boală) Provocat de bacili. – După fr. bacillaire. Vezi definitia »