CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. [< fr. chlorite]. Vezi definitia »

PARADÍT, -Ă, paradiți, -te, adj. (Fam.) Stricat, deteriorat, uzat. – V. paradi. Vezi definitia »

STEATÍT s. n. varietate fibroasă și compactă de talc, albă-verzuie, în rocile metamorfice. (< fr. stéatite, germ. Steatit) Vezi definitia »

poncăít, -ă, adj. (reg.) care se mișcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoșit, mocăit, moșmondit; care lucrează neatent. Vezi definitia »

BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor, care are un os intern de susținere. – Fr. bélemnite (<gr.). Vezi definitia »