DĂNȚUÍT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui. Vezi definitia »

POTICNÍT², -Ă, poticniți, -te, adj. (Rar) Care se poticnește (1); împiedicat (la mers). ♦ Fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Articulat, spus cu greutate, cu întreruperi etc. – V. poticni. Vezi definitia »

tamplarit adj. a tamplari Vezi definitia »

POCĂÍT, -Ă, pocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se căiește. 2. S. m. și f. Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; p. gener. adept al unor secte religioase creștine, sectant. – V. pocăi. Vezi definitia »

ÎNCLEÍT, -Ă, încleiți, -te, adj. v. ÎNCLEI. – [DLRM] Vezi definitia »