Definita cuvantului pecete
PECÉTE, peceți, s. f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; sigiliu; p. ext. ștampilă. 2. Ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceți (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ◊ Expr. Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = cu neputință de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat. 3. (Înv. și reg.) Aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Var.: pecétie s. f.] – Din sl. pečatĩ.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pecete
EXIGIBILITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este exigibil. [Cf. fr. exigibilité]. Vezi definitia »
a merge la fete expr. (eufem., înv.) a frecventa bordelurile. Vezi definitia »
este ceea ce vrea să pară ceva ce nu este cu adevărat, strâmbarea, stâlcirea adevărului, schimbarea rostului adevărat al lucrurilor, pervertirea lucrurilor, o minciuna, un fals, o inutilitate, o urâțenie, un afront adus adevărului, frumosului și binelui, un păcat. Vezi definitia »
cusméte (-éți), s. f. – Bucată, crîmpei. Tc. kismet (Bogrea, Dacor., I, 275). Vezi definitia »
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z