COLONÁT s. n. stare de colon¹; formă de organizare socială, spre sfârșitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor¹ de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. (<lat. colonatus, fr. colonat) Vezi definitia »

DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, adj. Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrânat, deșănțat, imoral. ♦ Cu înfățișare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + mațe + suf. -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrențele ca mațele unei vite spintecate”). Vezi definitia »

MAGISTRÁT, magistrați, s. m. 1. (În Roma antică) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere. 2. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 3. (Înv.) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraș. 4. (Înv.) Autoritate publică (administrativă, judiciară etc.). – Din (1, 2, 4) fr. magistrat, (3) germ. Magistrat. Cf. lat. magistratus. Vezi definitia »

RADIOTELEGHIDÁT, -Ă, radioteleghidați, -te, adj. Care este teleghidat prin unde radio². [Pr.: -di-o-] – Radio² + teleghidat. Vezi definitia »

PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona. Vezi definitia »