PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. Vezi definitia »

a servi la directă expr. a lovi (pe cineva) în față. Vezi definitia »

CALCOCLORÓZĂ s. f. Fenomen de îngălbenire a frunzelor unei plante din cauza lipsei de fier asimilabil din sol. – Din fr. calcochlorose. Vezi definitia »

PALPLÁNȘĂ s.f. Element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, fiind ferită astfel de infiltrația apei. / < fr. palplanche]. Vezi definitia »

SCROFULÓZĂ s.f. Boală cronică de natură tuberculoasă, manifestată prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gât. [< germ. Skrofulose]. Vezi definitia »