Definita cuvantului piedică
PIÉDICĂ, piedici, s. f. 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s. f.] – Din lat. pedica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu piedică
VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică. Vezi definitia »
procoánță s.f. (reg.) discuție fără rost. Vezi definitia »
JIENEÁSCĂ s. f. art. Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-e-] – Jian + suf. -ească. Vezi definitia »
PLANTÚLĂ s.f. Plantă mică abia ieșită din sămânță; embrion vegetal. [< fr. plantule]. Vezi definitia »
GALACTÓZĂ s.f. Substanță organică asemănătoare cu glucoza, care se găsește în lapte. [< fr. galactose]. Vezi definitia »