Definita cuvantului piedică
PIÉDICĂ, piedici, s. f. 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s. f.] – Din lat. pedica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu piedică
SUPRAOFÉRTĂ s.f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitație. [Pron. -pra-o-. / < supra- + ofertă]. Vezi definitia »
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor în vederea unei desulfurări parțiale. – Magh. boksa. Vezi definitia »
BUDUHOÁLĂ, buduhoale, s. f. (Reg.) 1. Budihace. 2. Boală contagioasă. Vezi definitia »
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade. Vezi definitia »
știreágă s.f. (reg.) oaie stearpă. Vezi definitia »