Definita cuvantului plancton
PLANCTÓN, planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plancton
MILIMICRÓN s.m. Unitate de lungime folosită în spectrografie, egală cu a mia parte dintr-un micron. [< fr. millimicron]. Vezi definitia »
BOUCHARDON [bușardö], Edmé (1698-1762), sculptor francez. Opera sa anunță neoclasicismul („Fîntîna celor patru anotimpuri”, „Amor tăindu-și un arc din măciuca lui Hercule”). Vezi definitia »
NATRÓN s. m. carbonat natural hidratat de sodiu. (< germ. Natron) Vezi definitia »
CARACTRÓN, caractroane, s. n. (Electron.) Tub catodic utilizat în afișarea rapidă a literelor sau cifrelor pe ecranul său. – Din fr., engl. caractron. Vezi definitia »
SOPÓN s. n. v. săpun. Vezi definitia »