Definita cuvantului plancton
PLANCTÓN, planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plancton
AUTOFÓN, -Ă adj. idiofon. (< engl. autophone) Vezi definitia »
PERNIÓN s. n. tumefiere cutanată la extremități, care apare în urma unor degerături. (< fr. pernion, lat. pernio) Vezi definitia »
obrón, obroáne, s.n. (reg.) șopron. Vezi definitia »
CABOȘÓN s. n. 1. piesă (semi)prețioasă fără fațete, montată ca podoabă în metal (filigranat). 2. (arhit.) ornament mic de piatră încrustat într-o fațadă. (< fr. cabochon) Vezi definitia »
ASÍNDETON, s. n. v. asindet. Vezi definitia »