Definita cuvantului plată
PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plată
tiristă, tiriste s. f. 1. infractoare străină. 2. prostituată care operează pe șoselele de centură și în parcările de pe autostrăzi, oferindu-și serviciile, contra unei sume modice, șoferilor străini de autocamioane ce tranzitează România. Vezi definitia »
CENTRIFÚGĂ, centrifuge, s.f. – V. centrifug (2) [DEX'98] Vezi definitia »
INTENDÉNȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza. Vezi definitia »
HUDÚBĂ, hudube, s. f. (Reg.) Colibă, bordei. Vezi definitia »
COLEORÍZĂ s. f. țesut protector, în formă de teacă, de la vârful radiculei unor monocotiledonate. (< fr. coléorhise) Vezi definitia »