Definita cuvantului platnic
PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu platnic
CATATÓNIC, -Ă adj. Referitor la catatonie. [< fr. catatonique]. Vezi definitia »
TRANSARÁBIC, -Ă adj., s. n. (șosea) care traversează Pen. Arabică. (< fr. transarabique) Vezi definitia »
EPICURÉIC, -Ă adj. epicurian. (< germ. epikureisch) Vezi definitia »
FOTOVOLTÁIC, -Ă adj. 1. Efect fotovoltaic = apariție a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor când pe acest contact cade un fascicul de radiații. 2. Pilă (sau celulă) fotovoltaică = fotoelement. [Pron. -ta-ic. / < fr. photovoltaïque]. Vezi definitia »
ERÓTIC, -Ă, erotici, -ce, adj. Privitor la dragoste, de dragoste, propriu dragostei. ♦ (Despre opere literare) Care conține sentimente de dragoste; care cântă, care exprimă dragostea. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea compozițiilor literare care cântă sentimentul dragostei. ♦ Predispus, înclinat spre senzualism; senzual. – Din fr. érotique. Vezi definitia »