Definita cuvantului polei
POLÉI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polei
roștéi (roștéie), s. n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319). Vezi definitia »
héi interj. – Exprimă o postură subiectivă, de regret, dezamăgire, descurajare sau milă. – Var. hăi, hoi, hehe(i), ehe(i). Creație expresivă, cf. bg. he(i). V. Carstensen 25-27. Vezi definitia »
beglerbéi (beglerbéi), s. m. – Guvernator al unei provincii în Imperiul Otoman. – Var. beilerbei. Tc. beglerbeg sau beylerbey (Șeineanu, II, 16). Vezi definitia »
ROTOFÉI, -ÉIE, rotofei, -eie, adj. Dolofan, gras, durduliu. ♦ Fig. (Despre lucruri) Rotund, umflat. – Et. nec. Vezi definitia »
corhéi adj. m. (reg.) care se ține de petreceri, chefliu, bețivan. Vezi definitia »