TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Gradul, starea de căldură a unui mediu, a unui corp etc. ◊ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. Vezi definitia »

ASTRALÍTĂ s.f. v. astralit. Vezi definitia »

DISTONÁNȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță. Vezi definitia »

AVANSCÉNĂ s.f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate în imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scène]. Vezi definitia »

ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, s. f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție. ◊ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească. ♦ (Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc. – Din fr. ordonnance. Vezi definitia »