Definita cuvantului potecuță
POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu potecuță
ANTRETOÁZĂ s. f. piesă de lemn, de fier etc. așezată transversal între alte piese. (< fr. entretoise) Vezi definitia »
năpârcúță, năpârcúțe, s.f. (reg.) năpârcă mică; năpârcea. Vezi definitia »
míșiță, míșițe, s.f. (înv.) braț. Vezi definitia »
THÉMĂ s.f. (Ist.) Unitate teritorial-administrativă și militară a Imperiului bizantin, în care cele două puteri – ostășească și civilă – erau încredințate unui strateg, numit de împărat și dependent direct de acesta. [Cf. gr. thema]. Vezi definitia »
BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta. Vezi definitia »