Definita cuvantului prăjină
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prăjină
GASTRÚLĂ s. f. stadiu în dezvoltarea embrionului la metazoare după blastulă, în formă de sac, cu o cavitate care comunică cu exteriorul prin blastofor. (< fr. gastrula) Vezi definitia »
PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Sul mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote. Vezi definitia »
scorțoșitúră, scorțoșitúri, s.f. (înv.) bătătură, colozitate (îngroșare) a pielii. Vezi definitia »
DIALINGVÍSTICĂ s. f. ramură a lingvisticii care studiază elementele care, aparent, pot fi sistematizate după criterii formale. (< engl. dialinguistics) Vezi definitia »
șeldeánă, șeldéne, s.f. (reg.) purcea (până la un an); grăsună. Vezi definitia »