STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + suf. -ător. Vezi definitia »

DESCOJITÓR, descojitoare, s. n. Mașină pentru decorticat boabele de cereale înainte de măcinare. – Descoji + suf. -tor. Vezi definitia »

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor. Vezi definitia »

CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți). Vezi definitia »

șoșoitór, șoșoitoáre, adj. (pop.; despre frunze și ape) care șoșoie, susură, murmură, foșnesc; șușuitor. Vezi definitia »