Definita cuvantului predicat
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu predicat
STAȚIONÁT1 s. n. Staționare. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa. Vezi definitia »
ÎNSĂMÂNȚÁT1 s. n. Însămânțare. – V. însămânța. Vezi definitia »
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa. Vezi definitia »
ÎNNISIPÁT, -Ă, înnisipați, -te, adj. (Despre drumuri, canale etc.) Care este acoperit sau astupat cu nisip. – V. înnisipa. Vezi definitia »
SOLDÁT s. m. 1. militar care servește în armată fără a fi gradat. ◊ militar de profesie. 2. (fig.) militant activ pentru o cauză. (< fr. soldato, germ. Soldat) Vezi definitia »