FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi. Vezi definitia »

COMPOSTÁRE, compostări, s. f. Acțiunea de a composta. – V. composta. Vezi definitia »

BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla. Vezi definitia »

PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. Vezi definitia »

OBSEDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a obseda. [< obseda]. Vezi definitia »