Definita cuvantului luptă
LÚPTĂ, lupte, s. f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ◊ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme și fără vicleșuguri. ♦ (La pl.) Ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători. ◊ Lupte clasice (sau greco-romane) = formă de lupte în care procedeele tehnice reglementare se aplică numai la parte superioară a corpului (de la linia de centură în sus). Lupte libere = formă de lupte la care procedeele tehnice se aplică la oricare din părțile corpului, putând fi executate și cu ajutorul picioarelor. 2. Ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie. ♦ Fig. Ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar. ◊ Luptă de clasă = (în teoria marxist-leninistă) luptă desfășurată pe plan economic, politic și ideologic între clase cu interese fundamental opuse. 3. Străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra. 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere. – Lat. lucta.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu luptă
POLIARTRÍTĂ, poliartrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamația acută sau cronică a mai multor articulații în același timp și care este de natură reumatismală, tuberculoasă, bacilară etc. ◊ Poliartrită cronică evolutivă = reumatism cronic deformant, cu evoluție progresivă, care afectează articulațiile extremităților. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarthrite. Vezi definitia »
ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine]. Vezi definitia »
BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise]. Vezi definitia »
INTRANSIGÉNȚĂ s.f. Atitudine necruțătoare, lipsită de compromisuri; neînduplecare. [Cf. fr. intransigeance, it. intransigenza]. Vezi definitia »
BRADIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Evoluție lentă a unor organisme. [< fr. bradygenèse, cf. gr. bradys – lent, genesis – naștere]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z